Cu voiosie in suflet si cu palarii pe cap am pornit pe lacul Belis cu o barca si cu un caiac (impins in lupta cu valurile si curentii de catre Radu). Ajunsi la fata apei a trebuit sa cadem de acord ca totusi marimea conteaza. Bagajele noastre (desi numai pentru o singura noapte) depaseau usor capacitatea normala a barcii pneumatice. Dar cum romanul este supus improvizatiei, ne-am descurcat…
Ei, sa nu credeti ca noi, cei trei viteji din barca doar ne-am bronzat (adica ars 
),
am mai dat si din vasle… printre 2-3 raze de soare.
Desi “drumul” a fost presarat de curenti gigi-contra, vant impotrivator si ploaie racoritoare, dupa cativa kilometri am gasit un mal superb (un fel de peninsula) unde ne-am simtit ca-n rai. Inca ne mai gandim daca sa va spunem locatia GPS…
Daca nu ne credeti, poate macar fotografiile cu rasaritul ne vor da dreptate…
Si sa nu se zica ca nu am curaj, desi credeti-ma, am fost dificil de convins, am incercat si eu leganatorul, dar rapidul caiac. Trebuie sa recunosc, daca va luati cu voi un “impingator” bun, e chiar perfect (merci Radu). Hmm, Salcu, acum imi dau seama, cred ca tocmai ti-am gasit o porecla, se potriveste macar pentru zilele alea, Remorcheru…
Text: Adela Pop-Cimpean
Foto: Adela si Bogdan Pop-Cimpean
Recent Comments